alter ego

dintre toate toamna e cea mai blândă femeie cu zâmbet de Jocondă ne învăluie în mreje de ploi chihlimbare dintre toate toamna e cea mai tristă și cea mai frumoasă mamă cu ceată plăpândă ne sărută pe tâmple din inima-i imuabilă de pădure odată verde acum...

În fiecare clipă transform gândul din mine în proiecții visătoare materia devine viață din aduceri aminte În fiecare clipă transform aducerile aminte în materii visătoare viața devine proiecția gândurilor din mine În fiecare clipă transform viața din...

Oricâte măști ți-ar cădea, nu vei ști niciodată care e fața ta adevărată Îți smulgi patetic pielea de pe tine, crezând că dacă vei simți durerea eu-lui decorticat vei ajunge să te cunoști, dar tot nu dai de tine Sub pielea ta e un pustiu abisal – un univers...

când te-am văzut prima oară păreai a fi ... dar nu erai decât un monstru în devenire cu pleoape mai lungi ca visele în loc de mâini aveai tentacule invizibile când te-am văzut prima oară te-am adunat din cioburi ca pe-o moluscă pe malul mării lumină din...

Tristețea mea cea de toate zilele cerșetoare de bucurii deșarte ca o umbră rătăcești din urma-mi speriată de sine Tristețea mea cea de toate zilele dansând cu degetele tale subtile îmi înnozi gâtul cu un papillon de fum din frunze moarte Tristețea mea...

Încă o toamnă... oare dintre câte? aceasta, însă, e deosebită… Puțin naivă, am crezut inițial, că ne va face un tangou de vară indiană spre final. Iluzia fragilă mi s-a despletit, când am simțit cum a dat busna, altfel spus - a năvălit ! De spaimă, inexperiență...

noapte bună noapte-adâncă noapte cu valuri izbite-n stâncă cu valuri aspre cu valuri reci ce taie-n piele dunge seci noapte lungă ce ne frământă ne-aruncă-n ape și ne descântă de neiubire de somn de veci noapte tristă alunecoasă pornesc la drum c-o iute...

in memoriam t ristețea e ca o ploaie nesfârșită din luna noiembrie ce taie-n piele iute și des cu picături înghețate ce intră în sânge răspândindu-se ca un venin până ajunge la inimă și te roade lung-luuuuuung... până nu rămân decât fărâmituri din ceea...

Păsările timpurilor himere călătoare cu aripi din cenușa clipei care moare Păsările gândurilor zburați străbătătoare peste înalte ceruri și mai adânc ca marea Păsările visurilor vibrați incandescente planând în universuri clare, transcendente Păsări ale...

Bunelu' toată viața a mers desculț pe cărări neștiute de nimeni până într-o dimineață de iunie când a călcat într-o felie de pâine... de durere inima i s-a crispat, iar noi am devenit orfani ...mirosea a colac proaspăt în duminica ceea... Bunelu' visa...

ce lungă e tăcerea... un lanț interminabil de cuvinte înghețate spânzurate ca rufele geruite pe o sârmă din curtea unui orășel-fantomă nici un suflu, nici o respirație n-ar ști să le reanimeze decât poate căldura unor amintiri fericite

timpul, după o inspirație lungă, a expirat... sufletele imponderabile se descompun în inombrabile frag-men-te... me-ta-mor-fo-zân-du-se spre a redeveni lumină și infinit

cu timpul, tristețea își schimbă culorile... uneori ne surprinde ca ceața într-o dimineață de iulie ne învăluie, așa, dintr-o dată, că nu vedem decât lapte... trecuți de ora zece, însă, soarele demistifică totul, inundându-ne de lumină

în vise le-mi lucide cu aripile-ntinse, mai sus ca plopii , ca norii mai departe, tu să mă lași să zbor pe muchii de cutite mergând cu pleoape 'nchise de vezi ca mă apropii cu-ncredere de neanturi să nu mă pierzi ușor cu mantre-gânduri blânde din inima-ți...

p e vreme de furtună - mii de săruturi se sparg în disperare de faleze ca spuma de mare c uvinte-fulgere despică cerul din care răzbat în ecou incantații neclare l umina lor plesnește ca biciul adevăruri , croind urme pe fețe ce respiră ură și turbare...