... din indefinisabile ...

În faţa porţilor Tale

stau cu mîna'ntinsă

cu pleoapa stinsă...

Arucşul taie la vioară

o muzică plânsă,

tristeţea ei funebră

mă încântă,

răspicandu-mi sufletul

în mii de eclatări...

O, Îngere veșnic,

ascultă-mi ruga ce urcă

pe trepte invizibile

spre Templul tău,

Lasă-mă să intru,

să mă scufund în

necunoscuta lumină

a aripilor eterne...