declinarile inimii

noapte bună noapte-adâncă noapte cu valuri izbite-n stâncă cu valuri aspre cu valuri reci ce taie-n piele dunge seci noapte lungă ce ne frământă ne-aruncă-n ape și ne descântă de neiubire de somn de veci noapte tristă alunecoasă pornesc la drum c-o iute...

Bunelu' toată viața a mers desculț pe cărări neștiute de nimeni până într-o dimineață de iunie când a călcat într-o felie de pâine... de durere inima i s-a crispat, iar noi am devenit orfani ...mirosea a colac proaspăt în duminica ceea... Bunelu' visa...

bravându-mi așteptările deșarte voi reveni șoptind pe înserate să-ți tai pe răni cuvinte calde să fiu cu tine în singurătate când sunt departe călcându-ți lașitatea în picioare voi reveni precum o arătare vibrând ca o migrenă insolentă cu o fervoare indolentă...

tăcerea poate, uneori, cum vorba nici nu știe, te poate răsuci de dor, până la nebunie t ăcerea poate, uneori, răni mai mult ca vorba și doare-așa că vrei să mori, să te mănânce corbii t ăcerea-i dură și e grea, e mult apăsătoare, vorba-i ușoară, subțirea,...

dacă, într-un târziu, suflul tău ar izbuti, cumva, să-mi aprindă focul inimii, acesta s-ar stinge, înecat de răceal-i umedă, mocnită în sumbrele nopți de noiembrie Insiști orgolios, dar inutil să crezi că anume tu vei face diferența... la ce bun? afara...

ți-am zis să pleci, iubireo, tu însă tot revii, de-ai fi cu trup, iubireo, te-aș pune în sicriu, de-ai fi o carte veche, te-aș da pe-un dulce foc, să arzi și tu ca mine să plângi că n-ai noroc, de-ai avea mâini, frumoaso, ți le-aș încătușa, să nu mă poți...

nu am cum să simt ce gândeşti când te-mbeţi cu parfum nu am cum să aud ce vorbeşti când plonjezi 'n amalgam de cuvinte alese absorbite de fum nu am cum să ştiu unde mergi când alegi să te pierzi pe-un alt drum nu am cum să văd când dormi cum respiri chiar...

dansezi în inima mea un vals la patru pătrimi te laşi sedusă de ritmul fals al pretinselor patimi te minţi, mă mint, ne minţim, mereu valsând - ameţim ! uitând de unde venim nici unde ne ducem nu ştim ! cedând rutinii continuăm acelaşi vals fără dor monoton...

strecurându-te afară, curgând pe buzele ei de nea o rogi să plece lăsând durerea să intre în inima ta obosit, nu cobori să-i ştergi urma ci o laşi să dispară ca un fum ca o nălucire în pustiul Sahara deja ştii, că mult mai târziu lăsând iubirea să intre...

liniile din palmele tale s-au împletit cumva cu cele din calea mea pe care păşesc atentă cu tălpile goale ferind să le tai în pietrele rare pe care mi le-ai adus la picioare de altundeva... să fie din marea adâncă a inimii tale? de fapt, ce contează?...

trec zile… din vârful genelor răzbat muguri inima topeşte crizanteme chipul tău a rămas încrustat ca o fantomă în oglinda din culoarul sufletului meu unde adorai să rătăceşti ca' ntr-un vis pe care nu l-am descifrat mii picături de ploaie lovesc în palmă...

Cândva, mai demult, spiritul ludic s-a închis în triunghiul cubic, fără să-mi spună, care ar fi sensul acestui joc anchilo-plicticos. Peste un timp, sufocată, am decis să mă întorc pe dos, intrând în mine prin poarta inimii. Acum dansez un tango, încheindu-mi...

V orbe nespuse nescrise cuvinte umbra durerii înăduşită în fum de candelă zvâcneşte mocnind în cărbunele inimii în ritmul secundelor disipate în aer pe silabe descompuse în litere pierdute în amintiri... Tu, umbra mea sufocată!... din cenuşă răsai şi...

Când ziua îsi începe bătaia mai târziu şi noaptea – mai devreme tu pleci grăbit, iar eu revin în gânduri cu dileme Eu te întreb unde ai fost tu îmi răspunzi tăcând din gene Când noaptea creste - ne îndepărtăm intrând în umbra inimilor noastre pe linii...