În faţa porţilor Tale stau cu mîna'ntinsă cu pleoapa stinsă... Arucşul taie la vioară o muzică plânsă, tristeţea ei funebră mă încântă, răspicandu-mi sufletul în mii de eclatări... O, Îngere veșnic, ascultă-mi ruga ce urcă pe trepte invizibile spre Templul...