umbra a doua

Singurătate – 

umbra a doua

cu pasul greu

calcă pe urme

acoperind totul

sub mantia gri

din pene de struț,

înecându-ți respirația

în neantul liniștit,

din care răzbat

precum razele

toate sunetele

și vibrațiile

Singurătate –

confidenta fidelă 

devorează,

cu cei mai mari ochi

pe care i-ai fi putut imagina

vreodată,

strigătele, tăcerea și fragmentele

de sclipiri împrăștiate

între vis și realitate,

aruncându-te

cu viteza gândului

spre cele mai îndepărtate

galaxii

Singurătate –

sărmana păpușă de muzeu,

nemișcată,

sub vitrina de sticlă,

încă mirosind a trecut

își așteaptă naiv proprietarul,

un fost copil,

ale cărui rămășițe

odihnesc descompuse 

în vre-un fost cimitir

peste care

s-au construit

magistrale, orașe

și centre comerciale