și frunzele ca fluturii

și frunzele ca fluturii

se-avântă şi se scutură

căzând din palmă’n palmă

într-o melancolie calmă

pe recele pamânt

de toamnă

iar aripile lor roşcate

sunt pe alocuri rupte şi uscate

ca nişte cuvinte vechi

rostite’n şoaptă

pentru a nu fi

descifrate

abia ajunse pe pamânt

săgeţile de vânt

le iau pe dedesupt

și le învârt

în fire de borangic

destrămate