atâtea ierni și-atâtea ploi (1)

atâta liniște-i în noi,

atâtea ierni și-atâtea ploi,

atâția îngeri și plopi goi,

atâtea frunze în cădere,

doruri cuprinse de tăcere,

după un mut la revedere.

în capete de vis lăsate -

inimi nedesfăcute, plate,

dosare reci, aproape moarte.

atâta dragoste uitată

ca o nălucă suspendată,

într-un fragment de timp blocată.

în ațe de păianjen prinse,

iubirile-s atât de ninse,

doar visele rămân aprinse.

dormim într-un tacit convoi,

susură liniștea în noi

de-atâtea ierni și-atâtea ploi.