Top articles
-
ce lungă e tăcerea
ce lungă e tăcerea... un lanț interminabil de cuvinte înghețate spânzurate ca rufele geruite pe o sârmă din curtea unui orășel-fantomă nici un suflu, nici o respirație n-ar ști să le reanimeze decât poate căldura unor amintiri fericite
-
dimineață de iulie
cu timpul, tristețea își schimbă culorile... uneori ne surprinde ca ceața într-o dimineață de iulie ne învăluie, așa, dintr-o dată, că nu vedem decât lapte... trecuți de ora zece, însă, soarele demistifică totul, inundându-ne de lumină
-
sfârșit de lume în vis
timpul, după o inspirație lungă, a expirat... sufletele imponderabile se descompun în inombrabile frag-men-te... me-ta-mor-fo-zân-du-se spre a redeveni lumină și infinit
-
răsărit de soare
în zori câmpia își deschide ochii cu flori de maci uimite de răcoarea dimineții o boare de vînt le piaptănă tremurându-le printre spicele de grâu aproape coapte
-
Sans témoins
la neige muette loge sur une colline blanche cachant l’herbe gelée seul le vent danse sa valse tourmentée à minuit se moquant de l’œil mort de la Lune - lampadaire immuable du désert
-
Către Îngerii Tăi
În multe feluri Îi rog pe Îngeri Să te păzească : În gând, În şoaptă, În cuvinte, În cântec, În mişcare, În somn, Oriunde, Oricând, Să te vegheze, Copile...
-
la început a fost sunetul...
La început a fost Sunetul şi sunetul venea de pretutindeni până a devenit muzică Muzica a rasunat puternic până s-a transformat în şoapte, care au devenit silabe şi s-au alcătuit în cuvinte Cuvintele au alungat întunericul şi s-a făcut Lumină, iar Lumina...
-
pseudo-ecouri intrusive
e iarnă e frig e soare de plumb şi marea a îngheţat şoapte de cuvinte inexistente bântuie pe falezele mării negre ca nişte pseudo-ecouri intrusive silabe pierdute ca nişte fantome zăpăcite rătăcesc în culoarele vânturilor sălbatice
-
linişte întreruptă
năduhul lent al nopţii de vară bate surd într-o cadenţă grea... stele miriade tac la miliarde ani depărtare pe bolta-mbătătoare... o mierlă rătăcită se zbate printre ramurile uscate speriinduse de foşnetul frunzelor măslinului argintiu
-
fără martori
zăpada tace zăcând pe câmpia albă ascunzând firele de iarbă inţepenite doar viscolul îşi plimbă hora nebună în miezul nopţii rânjind sub ochiul mort al lunii - felinar etern al pustietaţii
-
toamna noastră
în ritmul frunzelor căzânde, vin picături de ploaie şi se preling încet pe seva sufletului ca să-l înmoaie, învăluidu-mi inima în toamnă, în trista culoare de aşteptare... uitarea îmi umple gândurile cu ceaţă prin fum de frunze arse îmi amintesc că nu...
-
amorţire
strecurându-te afară, curgând pe buzele ei de nea o rogi să plece lăsând durerea să intre în inima ta obosit, nu cobori să-i ştergi urma ci o laşi să dispară ca un fum ca o nălucire în pustiul Sahara deja ştii, că mult mai târziu lăsând iubirea să intre...
-
vals fără dor
dansezi în inima mea un vals la patru pătrimi te laşi sedusă de ritmul fals al pretinselor patimi te minţi, mă mint, ne minţim, mereu valsând - ameţim ! uitând de unde venim nici unde ne ducem nu ştim ! cedând rutinii continuăm acelaşi vals fără dor monoton...
-
Solitudine
* * * Sunt clipe când umbra e mai mare ca lumina atunci eu de tăcere mă înconjor plonjand într-un decor albastru 'nchis ca profunzimile mării și respir liniștea din licărul stelelor ghemuită aştept dimineaţa invocând dragostea ochilor tăi incandescenţi...
-
méditation
J’étale mes ailes Au dessus des séquelles Je couvre d’amour Tout autour Pour résister Aux secousses Je m’entoure De mes plumes Les plus douces Et j’écris… Je m’écrie! Je pardonne Je m'abandonne Et j’oublie Derrière moi Un passé étouffant Le chemin est...