Top articles
-
... siestă ...
dacă, într-un târziu, suflul tău ar izbuti, cumva, să-mi aprindă focul inimii, acesta s-ar stinge, înecat de răceal-i umedă, mocnită în sumbrele nopți de noiembrie Insiști orgolios, dar inutil să crezi că anume tu vei face diferența... la ce bun? afara...
-
cu umbre de rouă...
cu umbre de rouă în toamnă ne plouă cu nopți deșteptate în piele gravate ca melci la ferestre bat inimi senestre și cânta cocoșii în serile roșii strigăm ca prin vise cu lacrimi aprinse și-o muzică mută transpare ocultă pulsează artera renaștem din Terra...
-
mă duc să cânt
mă duc să cânt! că-s tulburi apele albastre mă duc să cânt! dansează florile în roiuri pe pământ mă duc să cânt! de dragul vântului ce în rafale bate, când cucuveaua flueră-n singurătate mă duc să cânt! pentru acele ploi liniștitoare ce își trasează venele...
-
ți-am zis să pleci, iubireo...
ți-am zis să pleci, iubireo, tu însă tot revii, de-ai fi cu trup, iubireo, te-aș pune în sicriu, de-ai fi o carte veche, te-aș da pe-un dulce foc, să arzi și tu ca mine să plângi că n-ai noroc, de-ai avea mâini, frumoaso, ți le-aș încătușa, să nu mă poți...
-
două cuvinte
aruncate de mine în vânt două cuvinte-au prins aripi zburând în trecut pe pământ pe-acolo pe unde ai hoinărit cu inima limpede trecând prin lume ca floarea repede două cuvinte m-au întruchipat deşi erai rece te-au dezgropat ochii ţi i-au căutat tâmplele...
-
eratică freudiană
Visam că merg pe străzi albastre Şi-ţi căutam privirea În ochii trecătorilor necunoscuţi... Degeaba! Erai absent ori plecaseşi în visul alteia, Înainte ca eu să te fi găsit. Am incercat apoi să-mi amintesc De timbrul vocii tale, De felul în care Îmi pronunţai...
-
sunt rece, nu-mi pasă, nu simt ...
Nu simt timpul cum trece secunde-n cenuşă topind. Absenţa privirii mă arde şi dorul îl simt. Nu-mi pasă când cineva moare şi tristele rude îl plâng. Cuvinte nespuse mă sparg la timpane, tăcerea o simt. Sunt rece ca piatra de munte şi tristă ca iarba în...
-
indefinisabile
Aş vrea mărgele din perle rare pe-ascuns culese din visele tale şi dimineaţa lumina aş vrea blând să răsară pe faţa ta dacă se poate aş vrea să-ţi transmit din copiărie un zâmbet timid să gâdili în palme puf de păpădii să alergăm ambii râzând prin câmpii...
-
și frunzele ca fluturii
și frunzele ca fluturii se-avântă şi se scutură căzând din palmă’n palmă într-o melancolie calmă pe recele pamânt de toamnă iar aripile lor roşcate sunt pe alocuri rupte şi uscate ca nişte cuvinte vechi rostite’n şoaptă pentru a nu fi descifrate abia...
-
Au spart castanele !
De-atâta ploaie, astă noapte au spart castanele ! Dimineaţa, asfaltul era bombardat cu fructe lucioase, maro, ieşite afară ca puii din coji cu ţepi verzui A venit toamna ! - amestec de frunze rupte şi crengi împrăştiate ... A venit toamna ! - culori de...
-
Primăvară
S-a stins zăpada. Lumina ei a devenit apă lină. Căldura pământului a crăpat porii asfaltului ce înghite miile de capilare acvatice. Printemps La neige s’est éteinte. Sa lumière s’est transformée en eau douce. La chaleur de la terre a éclaté les pores...
-
Reţetă de evadare
Cândva, mai demult, spiritul ludic s-a închis în triunghiul cubic, fără să-mi spună, care ar fi sensul acestui joc anchilo-plicticos. Peste un timp, sufocată, am decis să mă întorc pe dos, intrând în mine prin poarta inimii. Acum dansez un tango, încheindu-mi...
-
trec zile…
trec zile… din vârful genelor răzbat muguri inima topeşte crizanteme chipul tău a rămas încrustat ca o fantomă în oglinda din culoarul sufletului meu unde adorai să rătăceşti ca' ntr-un vis pe care nu l-am descifrat mii picături de ploaie lovesc în palmă...
-
pretenţioasa
liniile din palmele tale s-au împletit cumva cu cele din calea mea pe care păşesc atentă cu tălpile goale ferind să le tai în pietrele rare pe care mi le-ai adus la picioare de altundeva... să fie din marea adâncă a inimii tale? de fapt, ce contează?...
-
atemporal
d intotdeauna ştiam că 'ntr-o zi o să-mi învalui inima în blană de iepure, dar nu bănuiam că va ninge atât de repede nici că această albă zăpadă-mi va umple casa de umbre calde şi strigăte mute d intotdeauna ştiam că 'ntr-o zi inima îmi va înverzi şi...
-
déjà-vu
de-atatea ori te-am văzut într-un trecut nedefinit nu mai ştiu când a început această mişcare revenire - depărtare... multiplicată - separată de caleidoscop stricat... mă întorc din nou cu faţa spre tine şi te întreb ai cui sunt ochii? ce mă scanează...
-
nu am cum...
nu am cum să simt ce gândeşti când te-mbeţi cu parfum nu am cum să aud ce vorbeşti când plonjezi 'n amalgam de cuvinte alese absorbite de fum nu am cum să ştiu unde mergi când alegi să te pierzi pe-un alt drum nu am cum să văd când dormi cum respiri chiar...
-
eratică de toamnă...
am obosit s ă alerg… vreau doar să merg ascultându-mi paşii adâncindu-se domol într-o pădure desfrunzită vreau să mă pierd rătăcind pe multiplele ei cărări invizibile ţesute sub covoarele destrămate de frunze uscate în liniştea amorţelii vreau să aud...
-
interlocutorul imaginar
tu, cum ar veni, ești interlocutorul meu imaginar... ai ochii de cuarț verde, mereu neclintiți și o privire caldă, ca luciul unei pietre... ai zâmbet de reptilă și mergi ca o felină la vânat... m-am întrebat deja, dacă ai sau nu inimă, sau dacă te mulțumești...
-
ce poate uneori tăcerea
tăcerea poate, uneori, cum vorba nici nu știe, te poate răsuci de dor, până la nebunie t ăcerea poate, uneori, răni mai mult ca vorba și doare-așa că vrei să mori, să te mănânce corbii t ăcerea-i dură și e grea, e mult apăsătoare, vorba-i ușoară, subțirea,...
-
... dacă-ai mai fi, copile desculţ ...
afară! copile desculţ, nu sta aici să desenezi copaci nici frunze, nici flori, nici corbi, nici raze de soare-aurii, nici fulgi de zăpadă, nici nori plumburii... pleacă de-aici! copile descult, prea mult ai stat în camera ta cu uşa spre nord destul te-ai...
-
simbioză monstruoasă
Masca pe care o porţi s-a prins de tine atât de bine, încât, dac-ai scoate-o nu te-aş mai recunoaşte Iniţial, ea nu zâmbea la fel de cald ca tine. Deşi o facea foarte bine, zâmbetul ei ramâinea oarecum artificial Cu timpul, însă, ea s-a grefat cameleonic...
-
hai, să-ţi spun...
hai, să-ţi spun, e târziu şi e toamnă adâncă afară... obosiţi, după vară corbii croncăne-a iarnă şi din zborul lor lent se opresc şi în vale coboară, ciugulind pe furis ce-a rămas pe ogoare. hai, să-ţi spun, e'ntuneric şi-o ceaţă profundă afară... iar...
-
umbra mea sufocată...
V orbe nespuse nescrise cuvinte umbra durerii înăduşită în fum de candelă zvâcneşte mocnind în cărbunele inimii în ritmul secundelor disipate în aer pe silabe descompuse în litere pierdute în amintiri... Tu, umbra mea sufocată!... din cenuşă răsai şi...
-
Îngeri blânzi
Îngeri blânzi, cu aripi netezi, culori albe aduceţi-mi şi lăsaţile să curgă prin Puterea Demiurgă peste-a nopţii tristă umbră - să ne umplem de lumină, să ne fie viaţa plină, de iubire mult-senină. Îngeri mari, cu aripi albe, faceţi valurile calme să...