poezie, gânduri şi alte minunăţii fabricate în cutia toracică şi livrate prin cutia craniană
d intotdeauna ştiam că 'ntr-o zi o să-mi învalui inima în blană de iepure, dar nu bănuiam că va ninge atât de repede nici că această albă zăpadă-mi va umple casa de umbre calde şi strigăte mute d intotdeauna ştiam că 'ntr-o zi inima îmi va înverzi şi...
e iarnă e frig e soare de plumb şi marea a îngheţat şoapte de cuvinte inexistente bântuie pe falezele mării negre ca nişte pseudo-ecouri intrusive silabe pierdute ca nişte fantome zăpăcite rătăcesc în culoarele vânturilor sălbatice
dansezi în inima mea un vals la patru pătrimi te laşi sedusă de ritmul fals al pretinselor patimi te minţi, mă mint, ne minţim, mereu valsând - ameţim ! uitând de unde venim nici unde ne ducem nu ştim ! cedând rutinii continuăm acelaşi vals fără dor monoton...
strecurându-te afară, curgând pe buzele ei de nea o rogi să plece lăsând durerea să intre în inima ta obosit, nu cobori să-i ştergi urma ci o laşi să dispară ca un fum ca o nălucire în pustiul Sahara deja ştii, că mult mai târziu lăsând iubirea să intre...
liniile din palmele tale s-au împletit cumva cu cele din calea mea pe care păşesc atentă cu tălpile goale ferind să le tai în pietrele rare pe care mi le-ai adus la picioare de altundeva... să fie din marea adâncă a inimii tale? de fapt, ce contează?...
trec zile… din vârful genelor răzbat muguri inima topeşte crizanteme chipul tău a rămas încrustat ca o fantomă în oglinda din culoarul sufletului meu unde adorai să rătăceşti ca' ntr-un vis pe care nu l-am descifrat mii picături de ploaie lovesc în palmă...
J’étale mes ailes Au dessus des séquelles Je couvre d’amour Tout autour Pour résister Aux secousses Je m’entoure De mes plumes Les plus douces Et j’écris… Je m’écrie! Je pardonne Je m'abandonne Et j’oublie Derrière moi Un passé étouffant Le chemin est...
Cândva, mai demult, spiritul ludic s-a închis în triunghiul cubic, fără să-mi spună, care ar fi sensul acestui joc anchilo-plicticos. Peste un timp, sufocată, am decis să mă întorc pe dos, intrând în mine prin poarta inimii. Acum dansez un tango, încheindu-mi...
la neige muette loge sur une colline blanche cachant l’herbe gelée seul le vent danse sa valse tourmentée à minuit se moquant de l’œil mort de la Lune - lampadaire immuable du désert
zăpada tace zăcând pe câmpia albă ascunzând firele de iarbă inţepenite doar viscolul îşi plimbă hora nebună în miezul nopţii rânjind sub ochiul mort al lunii - felinar etern al pustietaţii
S-a stins zăpada. Lumina ei a devenit apă lină. Căldura pământului a crăpat porii asfaltului ce înghite miile de capilare acvatice. Printemps La neige s’est éteinte. Sa lumière s’est transformée en eau douce. La chaleur de la terre a éclaté les pores...
V orbe nespuse nescrise cuvinte umbra durerii înăduşită în fum de candelă zvâcneşte mocnind în cărbunele inimii în ritmul secundelor disipate în aer pe silabe descompuse în litere pierdute în amintiri... Tu, umbra mea sufocată!... din cenuşă răsai şi...
De-atâta ploaie, astă noapte au spart castanele ! Dimineaţa, asfaltul era bombardat cu fructe lucioase, maro, ieşite afară ca puii din coji cu ţepi verzui A venit toamna ! - amestec de frunze rupte şi crengi împrăştiate ... A venit toamna ! - culori de...
și frunzele ca fluturii se-avântă şi se scutură căzând din palmă’n palmă într-o melancolie calmă pe recele pamânt de toamnă iar aripile lor roşcate sunt pe alocuri rupte şi uscate ca nişte cuvinte vechi rostite’n şoaptă pentru a nu fi descifrate abia...
Visam că merg pe străzi albastre Şi-ţi căutam privirea În ochii trecătorilor necunoscuţi... Degeaba! Erai absent ori plecaseşi în visul alteia, Înainte ca eu să te fi găsit. Am incercat apoi să-mi amintesc De timbrul vocii tale, De felul în care Îmi pronunţai...
