alter ego

Singurătate – umbra a doua cu pasul greu calcă pe urme acoperind totul sub mantia gri din pene de struț, înecându-ți respirația în neantul liniștit, din care răzbat precum razele toate sunetele și vibrațiile Singurătate – confidenta fidelă devorează,...

în zori câmpia își deschide ochii cu flori de maci uimite de răcoarea dimineții o boare de vînt le piaptănă tremurându-le printre spicele de grâu aproape coapte

în weekend vara și-a schimbat decorul din cer a năvălit parcă musonul și plouă-atât de mult, și-atât de "hors saison" că muza deprimată bea ceaiuri în salon. eu zic că vara-i lungă, și ploaia o să treacă - ea stoarce lacrimi din pian ca o zeiță greacă...

Zilele dispar dansându-și hora ca într-un film accelerat. Ne slelfuim destinele precum timpul uzeaza lemnul. Uneori, sar scântei din cuțitele care se rod de pietrele drumurilor pe care ni le clădim cu vise de copil... O sa-mi spui, poate, că lemnul bun...

bravându-mi așteptările deșarte voi reveni șoptind pe înserate să-ți tai pe răni cuvinte calde să fiu cu tine în singurătate când sunt departe călcându-ți lașitatea în picioare voi reveni precum o arătare vibrând ca o migrenă insolentă cu o fervoare indolentă...

tăcerea poate, uneori, cum vorba nici nu știe, te poate răsuci de dor, până la nebunie t ăcerea poate, uneori, răni mai mult ca vorba și doare-așa că vrei să mori, să te mănânce corbii t ăcerea-i dură și e grea, e mult apăsătoare, vorba-i ușoară, subțirea,...

pe actualul culoar plafonu-i de-un sumbru dur tristețea - de o frumusețe rară pe actualul culoar ea cântă lung - el cântă scurt aceeași melodie la chitară pe actualul culoar intermitent se mai aud ecourui lungi, pași din trecut pe actualul culoar prezentul...

În faţa porţilor Tale stau cu mîna'ntinsă cu pleoapa stinsă... Arucşul taie la vioară o muzică plânsă, tristeţea ei funebră mă încântă, răspicandu-mi sufletul în mii de eclatări... O, Îngere veșnic, ascultă-mi ruga ce urcă pe trepte invizibile spre Templul...

viața ne curmă zilele una câte una până când, într-o zi, în ultima clipă, ne iau Îngerii pe sus într-un ultim voiaj... în care plecăm, așa cum am venit, dezgoliți n-avem valize, haine de schimb sau alte greutăți materiale de declarat la trecerile aeroportuare...

e arșiță … o palidă roză cu arse petale și capul plecat pe tulpină devorată de un soare strivitor cu o cruzime măiastră mistuinudu-i t rupul ca pe un chibrit doar aroma-i ascunsă în miez ofilit mai dăinuie aproape intactă un cer ascuțit de senin... un...

* * * Sunt clipe când umbra e mai mare ca lumina atunci eu de tăcere mă înconjor plonjand într-un decor albastru 'nchis ca profunzimile mării și respir liniștea din licărul stelelor ghemuită aştept dimineaţa invocând dragostea ochilor tăi incandescenţi...

Îngeri blânzi, cu aripi netezi, culori albe aduceţi-mi şi lăsaţile să curgă prin Puterea Demiurgă peste-a nopţii tristă umbră - să ne umplem de lumină, să ne fie viaţa plină, de iubire mult-senină. Îngeri mari, cu aripi albe, faceţi valurile calme să...

atâta liniște-i în noi, atâtea ierni și-atâtea ploi, atâția îngeri și plopi goi, atâtea frunze în cădere, doruri cuprinse de tăcere, după un mut la revedere. în capete de vis lăsate - inimi nedesfăcute, plate, dosare reci, aproape moarte. atâta dragoste...

atâta liniște-i în noi de-atâtea ierni și-atâtea ploi atâția îngeri și plopi goi atâtea frunze în cădere doruri cuprinse de tăcere după un mut la revedere în capete de vis lăsate istorii vechi și ne-clasate atâta dragoste uitată ca o nălucă suspendată...

mă duc să cânt! că-s tulburi apele albastre mă duc să cânt! dansează florile în roiuri pe pământ mă duc să cânt! de dragul vântului ce în rafale bate, când cucuveaua flueră-n singurătate mă duc să cânt! pentru acele ploi liniștitoare ce își trasează venele...